Lansat sub motto-ul „Dreptul la Lumină”, cea dintâi ediţie a simpozionului LIGHT EDU şi-a propus să aducă la cunoştinţă participanţilor importanţa estetică, funcţională dar mai ales socială a luminii artificiale. Deşi aspectul primordial al luminii ne scapă în rutina urbană, lumina ca arhetip nu e nicăieri mai semnificativă decât în locurile în care chiar nu e – sute, mii de sate împrăştiate prin lume, care nu beneficiază de energie electrică.
În existenţa noastră modernă, lumina artificială e un dat suficient de garantat încât să ne preocupe preponderent la nivel tehnic şi funcţional: norma de 500 de Lux, preferinţa personală pentru o lampă Louis Poulsen. Pentru locuitorul unui sat neelectrificat din Yakutia, lumina poate risipeşte încă neliniştile primordiale, teama sau disconfortul insuflat de întunericul polar care dureaza luni de zile. O lumânare aprinsă într-un sat neelectrificat din România permite unui copil să-şi facă temele şcolare, dă posibilitatea prelungirii unei vieţi de familie şi după apusul soarelui. Este important să ne amintim de acest lucru din viaţa şi oraşele noastre în ritm de douăzeci şi patru de ore pe zi, şapte zile pe săptămâmă, unde tehnologie luminii artificiale a eliminat timpul.
Manipularea luminii naturale şi lumina artificială sunt printre elementele ce definesc viaţa umană, de la aspectele ei cele mai frivole, până la cele sacrale. Se proiectează lumină artificială pentru a decora, pentru a facilita sarcini vizuale dificile în fabrici, spitale, săli de operaţii, pentru pune în evidenţă artefacte şi a recrea istoria în muzee. Aspectele unei sarcini de iluminat străbat arhitectura, dreptul muncii, sociologia, istoria artei. Cuvânul cheie e interdisciplinaritatea.
Ca arhitecţi şi designeri, nu trebuie să subestimăm semnificaţia socială a luminii artificiale. Designul cu lumină e despre valori lux şi integritate spectrală, dar şi despre satisfacţia de a obţine efecte arhetipale şi importanţa de a creea un ambient care să stimuleze sănătatea şi starea de bine.
Vernisajele de la galeria Jecza, care au deschis simpozionul, au abordat cu subtilitate şi forţă tema impactului psihologic al luminii asupra omului. Expoziţia „You Say Light – I Think Shadow” inversat proporţia lumină-umbră pe care o percepem în mod obişnuit, prin crearea unui ambient de umbră în care insule mici şi intense de lumină se disting ca nişte entităţi de sine stătătoare. În acest ambient, umbrele primează asupra obiectelor şi persoanelor cărora le aparţin. Vernisajul a fost acompaniat de un fel de „Biblie a luminii” - o culegere de versuri, citate, cugetări asupra luminii şi umbrei, publicată de Sandra Praun, graphic designer şi Aleksandra Stratimirovic, lighting designer, şi imprimată pe hârtie ce e, la rândul ei, un şevalet experimental pentru refracţie şi reflecţie.
În expoziţia principală, instalaţia de lumină „Color Wheels” a artistei Aleksandra Stratimirovic e o compoziţie de lumină colorată acţionând asupra unei geometrii solide. Lumina, a cărei sursă nu poate fi identificată vizual, se strecoară printr-o pâlnie de sub marginile unor cercuri concentrice. Acţionează asupra spectatorului cu forţă aproape hipnotică. Expus celor trei discuri, suverane prin lumină şi culoare în spaţiul simplu şi relativ îngust, senzaţia pe care o ai e o stare de bine şi linişte, dată de culorile calibrate în pasteluri şi asortate cu grijă, care se succed încet, abia perceptibil. Autorii s-au lăsat inspiraţi de diagrame ale teoriei culorii elaborate de personalităţi ale ultimelor secole, precum Newton, Boutet, Harris, Schiffermüller, Sowerby, Goethe, Otto Runge, Munsell. E grăitor faptul că aceştia, fie fizicieni, poeţi, teologi, artişti sau zoologi, au fost atraşi pe misteriosul tărâm al culorilor şi s-au străduit să-l cuprindă într-o teorie sau o diagramă geometrică.
Al treilea vernisaj a constat dintr-o serie de fotografii care ilustrează influenţa luminii în desenarea oraşelor noastre, precum şi oamenii ce trăiesc în absenţa ei în zone rurale defavorizate.
Prezentările din zilele de curs au înfăţişat în continuare lumina artificială ca instalaţie de artă, cu rolul de informaţie şi integrare socială. Prezentările de compoziţii de lumină în proiecte practice au fost alternate cu exemplificări şi explicaţii tehnice care să introducă spectatorul nu doar în arta designului de iluminat, ci în ştiinţa acestuia. Membri ai Comitetului Naţional Român de Iluminat şi al Asociaţiei Române de Iluminat au relatat despre certificările de designer ce pot fi obţinute în România şi despre cursurile oferite de instituţiile lor. Specialişti de la Kiteo şi ELBA au descris aspecte tehnice ale designului luminotehnic, exemplificând câteva dintre cele mai noi corpuri de iluminat aflate pe piaţă la ora actuală.
Lustra suspendată Vibe e produsul colaborării şi competenţei tehnice ale firmei austriece Kiteo cu atelierul Studio Okular, dublată de o atenţie deosebită la calitatea luminii LED şi adecvarea ei din punct de vedere al biologiei luminii. Un corp suspendat, fluid, de sticlă mată, cu lumină dirijabilă. Lumina indirectă spre tavan e de culoare albă rece, calibrată pentru a imita cromatic cerul, iar lumina directă, cu care lucrează utilizatorul, e albă-cald, având temperatura de culoare percepută a soarelui (de dimineaţă sau de după-amiază târzie). Toate acestea într-un pachet stilat, organic, de lumină cu distribuţie ne-orbitoare. Lumitech e unul dintre puţinii producători de LED care nu se rezumă doar la funcţionalitatea şi valorile normate ale luminii, la iluminarea sarcinii, ci se confruntă şi cu calitatea spectrală a diodelor şi cu adaptarea produsului de iluminat la ritmul circadian omenesc, a cărui influenţă fiziologică nu trebuie subestimată. [video]
Compania timișoreană ELBA, partenerul principal al evenimentului, a descris proiectul Wave, un obiect de iluminare stradală, descriind provocările tehnice lansate de acesta: materialul, eficienţa, sustenabilitatea, rezistenţa la factorii de mediu, aspectul estetic sunt doar unele dintre ele. [video]
Arhitectul Colin Ball a vorbit despre modul cum spaţiile interioare pot constitui medii de transmitere a luminii naturale, fie dispersată, fie concentrată şi tranşantă ca un cuţit, şi cum geometriile construite ar trebui să faciliteze aceleaşi ambiente şi culori de lumină precum cele naturale, exterioare. Şi să evoce emoţie.
Optimizarea energetică trebuie să aibă în vedere folosirea la maxim a luminii naturale dimineaţa şi după-amiaza târzie, pentru a reduce consumul de energie electrică. Astfel, în mod ideal, la demararea unui proiect, designul de lumină începe cu mult înainte să se fi ales locul primei lustre; începe cu prima fereastră şi cu lumina naturală.
Colin Ball a prezentat pavilionul Marii Britanii la Expoziţia de la Milano, un proiect peisagist sub forma unei livezi de fructe şi flori de câmp. Conceptul central e importanţa albinelor şi polenizării, descris prin structura de hexagon ca element repetitiv în arhitectura pavilionului. Design-ul de lumină e compus din flori luminoase printre ierburi, linii tranşante de lumină în pavaj, care delimitează hexagoanele, toată compoziţia fiind un lan linear ce se îndreaptă spre un mare soare artificial creat dintr-o împletitură de artere subţiri de lemn cu puncte de lumină – o lumină caldă, difuză, cu accente metafizice amintind de proiectul “Weather” al artistului Olafur Eliasson.[video]
Aleksandra Stratimirovic şi-a prezentat proiectele şi instalaţiile, toate cu o puternică dimensiune socială. Iluminatul în culoare al unui colţ urban într-un oraş scandinav l-a făcut să pară mai prietenos, în special în zilele întunecate de iarnă, a înzestrat un simplu spaţiu cu calitatea subiectivă de „loc”; Proiectarea unor lumini de plafon, mici scântei LED în culori pastel şi dispuse în diferite modele, pentru sălile de consultaţie dintr-o clinică, cu scopul de a creea o atmosferă liniştitoare pentru pacienţii care stau întinşi la diferite analize, privin spre tavan; Realizarea unor portrete de copii prin pixeli de lumină în tablouri de lemn, care să decoreze şi să confere căldură şi personalitate culoarelor unei şcoli. [video]
Parte din compania Zumtobel Group, sponsori ai evenimentului, compania ACDC a demonstrat un repertoriu prolific de lighting design, de la aplicaţii în domeniul corporate şi retail, la iluminatul exterior de monumente şi faţade. Prezentarea lor a cuprins exemplificarea de proiectoare LED folosite pentru a pune în evidenţă diferitele geometrii şi elemente structurale ale unei faţade clasice. Au exemplificat materialitatea accentuată în lumină, de la simplitatea netedă în zidărie de cărămidă şi var a cetăţilor medievale la relieful opulent şi teatral al faţadelor baroce.[video]
Grupul finlandez Lighting Design Collective sunt printre cei care au digitalizat lumina, dinamizând-o. Lumina e incorporata în obiecte şi clădiri şi, prin intermediul unui software, ea prinde viaţă şi joacă scenariile dorite de artişti. Portofoliul lor conţine convertirea unor clădiri în instalaţii de lumină, colaborări cu arhitecţi de prestigiu, design de ambient, faţade media.
O abordare frecventă a designerilor este traducerea mişcării şi a sunetului prin jocul de lumină. A fost aplicată cu succes in diferite proiecte, de la cele "corporate", precum faţada media algoritmică a hotelului "NH Collection" din Madrid, la produse provocatoare şi minuţioase de design interior care frizează arta - precum scara restaurantului Chinar din Baku, unde o lumină aurie pare să "cadă" lichid, în stropi, pe trepte, înmulţindu-se şi urcând treaptă cu treaptă ca o entitate vie, invitând spre nivelul superior al restaurantului - sau proiecte interactive cu dimensiune socială, precum Anonymous.
Silo 468, un fost rezervor de petrol, a fost convertit într-un spaţiu arhitectonic, un recipient de lumină, pe ai cărui pereţi perforaţi şi înzestraţi cu oglinzi minuscule şi LED-uri care scriu hieroglife de lumină pe pereţii interiori.[video]
Organizat de arhitecţi şi cu un public format preponderent din arhitecţi şi studenţi de arhitectură şi design, simpozionul a fost accesibil oricărei persoane interesate de aspectele teoretice şi practice ale designului cu lumină. S-au transmis informaţii de interes arhitectului, dar şi consumatorului de artă vizitator frecvent al evenimentelor galeriei Jecza sau pur şi simplu laicului care ar putea fi clientul beneficiar al unui proiect de iluminat.
Pe lângă informaţiile acumulate şi vizitarea expoziţiilor, simpozionul a facilitat şi plăcerea întâlnirii între colegi de branşă şi degustarea aperitivelor excepţionale pregătite de tineri arhitecţi cu ocazia vernisajului. Pe lângă artă şi luminotehnică, priceperea culinară ca surprinzătoare calificare a arhitectului a fost un motiv în plus de celebrare a inter-disciplinarităţii.
Credem că, în mare măsură, ediţia dintâi a simpozionului a reuşit ceea ce şi-a propus: atragerea şi informarea unui public din domeniul amenajării de spaţii prin elementele vizuale ale expoziţiei, prin proiectele de excepţie prezentate, cu dimensiunea lor artistică şi socială, fără însă a neglija necesitatea de a expune aspectele ştiinţifice ale luminotehnicii, care fac din meseria de lighting designer una de specialitate.